Descarcă testul de aici:
Îți oferim, în acest articol, o propunere de rezolvare a testului de antrenament pentru Bacalaureat, publicat în data de 18 mai 2021 la limba și literatura română.
Subiectul I
Până la venirea lui Creangă la Junimea, culegătorii și povestitorii de povești erau domnii Slavici și Pompiliu, amândoi transilvăneni. Poveștile lor se resimțeau de această origine; scrise într-o limbă grea, de multe ori orășenească, poveștile lor trădau un fel de combinații literare care le stricau farmecul. Marele merit al lui Creangă a fost că el a scris poveștile întocmai sau aproape întocmai cum ele se spun la țară.
Când a venit Creangă la Junimea și și-a citit el singur poveștile, a fost o adevărată sărbătoare. Mi se pare că a început seria sa de povești cu Soacra cu trei nurori. Toți au început atunci a-l ruga pe Creangă să aducă și altele și cât mai curând. Apoi a urmat seria Capra cu trei iezi, Pungulița cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcaru etc.
În ce consistă valoarea poveștilor lui Creangă? Și cum reușește Creangă ca să fie povestitorul cel mai apropiat în limba poporului? Căci trebuie să admitem că dacă este ceva fermecător în poveștile lui Creangă este acel aer de țară, sunt acele expresii plastice, pentru noi cu totul dintr-o altă limbă, sunt acele apropouri naive, acel dialog de o sinceritate primitivă și acele cunoștinți foarte naive și reduse ale țăranului.
Cum că Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială; darcunoștințele lui nu erau întinse. Creangă a rămas până la moarte țăranul din satul Vânători de lângă târgul Neamțului, și tot ce a învățat și a deprins peste fondul cu care a venit la oraș nu s-a prins, nu s-a asimilat cu dânsul. Afară de cunoștințele căpătate în școala preparandală privitoare la profesiunea de învățător, încolo Creangă a rămas ceea ce fusese.
Aceasta explică succesul ce a avut cu poveștile. Dacă Ion Creangă devenea un om cult în sensul nostru, dacă s-ar fi depărtat de la felul deprinderilor căpătate în copilărie, el ar fi fost un povestitor ca toți surtucarii* de orașe. Din contră, cultura neputând să-l domineze și să-i schimbe ideile și vorba, Creangă, care avea în același timp și o inteligență vie, a putut să reproducă în limbajul în care crescuse poveștile pe care le auzise, fără ca deprinderi noi și limbajul nou să le defigureze.
Un povestitor de povești populare, ca să reușească, trebuie să pună pe un țăran de la țară ca să istorisească povestea, iar el să o scrie cuvânt cu cuvânt; altmintrelea este imposibil ca un om care gândește altfel, care vorbește altfel, să poată să reproducă un limbaj, impresii și imagini care nu sunt din fondul cunoștințelor sale obișnuite. De aici vine artificialitatea celor mai multe colecții de povești populare. Regretatul Ureche, care a scris și povești, este un exemplu izbitor de cele ce spun. Creangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară, pentru ca poveștile sale să fie aproape ca cele ce se ascultă la șezătoare.
George Panu, Amintiri de la Junimea din Iași
A.
Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței cât mai curând.
Răspuns propus: Sensul din text al secvenței „cât mai curând” este „cât mai repede”, „imediat”.
2. Menționează profesia pentru care s-a pregătit Creangă, prin studiile efectuate, utilizând informaţiile din textul dat.
Răspuns propus: Creangă s-a pregătit, prin studiile efectuate, conform informațiilor din textul dat, pentru profesia de învățător.
3. Precizează o trăsătură morală a lui Creangă, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Una dintre trăsăturile morale ale lui Creangă, așa cum reiese din textul-suport, este perspicacitatea. O secvență care poate susține această afirmație este: „ Ion Creangă era un om foarte deștept, foarte ager la minte nu mai rămâne îndoială”.
4. Explică motivul pentru care venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment.
Răspuns propus: Venirea lui Creangă la Junimea reprezintă un eveniment, întrucât membrii cenaclului au intrat în contact cu un povestitor inedit, diferit de precursorii săi. Creangă, spre deosebire de alți povestitori, surprinde prin limbajul său, nealterat, autentic.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a poveștilor lui Creangă, aşa cum reiese din textul dat.
Conform fragmentului-suport, poveștile lui Creangă erau comparabile cu acelea „ce se ascultă la șezătoare”. Faptul că studiile lui Creangă nu au ajuns să-i influențeze stilul și exprimarea în scris este și motivul pentru care opera sa și-a păstrat autenticitatea. Contactul direct cu viața la țară i-au permis scriitorului să culeagă veritabile opere literare: „ Creangă n-avea decât să se lase târât de suvenirurile vii și nepieritoare ale vieții sale de la țară”.
B.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă simplitatea este sau nu o piedică în calea succesului, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din Amintiri de la Junimea din Iași de George Panu, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.
Nu puține au fost încercările de a defini succesul. A fi de succes înseamnă a influența pozitiv cât mai multe persoane, a aduce un real aport și a cunoaște aprecierea din partea unui public cât mai extins și diversificat. Pentru a te apropia de un public cât mai numeros, este necesar să te poți face înțeles cât mai ușor, fapt pentru care simplitatea s-ar putea să fie un atu. Consider că simplitatea nu este o piedică în calea succesului.
În primul rând, Ion Creangă, conform fragmentului-suport, a reușit să cucerească, prin literatura sa, tocmai prin simplitatea și originalitatea scrierilor sale. O astfel de abordare poate fi ușor înțeleasă de majoritatea consumatorilor de literatură. Un stil mai sofisticat, elitist, ar putea să se adreseze doar unui public restrâns, cultivat.
În al doilea rând, abordările mult prea sofisticate sunt greu de descifrat, fapt pentru care nu pot fi înțelese și promovate de un număr considerabil de consumatori. Așa se pot explica, spre exemplu, și diverse fenomene din muzică. Piesele comerciale, ușor de descifrat de către ascultători, ajung adesea foarte populare, în timp ce creațiile elitiste sunt consumate de un număr mai restrâns de ascultători.
În concluzie, simplitatea nu reprezintă o piedică în obținerea succesului, întrucât, pentru a atinge un anumit nivel al popularității este necesar să fii, în primul rând, înțeles de publicul căruia i te adresezi, ca mai apoi între creator și consumator să poată exista o legătură strânsă, bazată pe mesajul transmis.
Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice în textul de mai jos.
În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simți în jurul tău suspine
Și fâlfâiri de aripi și de șoapte…
E dorul meu ce vine de departe
Și ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simțit că somnul ne desparte…
George Topîrceanu, Șoapte
Răspuns propus:
Textul „Șoapte” de George Topîrceanu impresionează printr-un lirism subiectiv, conturat prin prezența indicilor lexico-gramaticali ai eului liric: pronume și adjective pronominale de persoana I și a II-a: „ne”, „tu”, „tău”, „meu”, „tine” și verbul de persoana a II-a: „ai simțit” – elemente care îmbină discursul confesiv cu cel adresativ. Din punct de vedere tematic, ne este expusă iubirea ca finalitate a existenței umane, abordarea emoțiilor fiind una încărcată de melancolie și de dor.
Ideea poetică reprezintă mesajul central al operei lirice, aceasta fiind potențată prin intermediul a numeroase mijloace de expresivitate artistică. Rolul acestor artificii stilistice este acela de a potența, prin expresivitate, mesajul central.
Efortul anevoios al eului este amplificat prin epitetul metaforic „fâlfâiri de aripi și de șoapte”. Prin intermediul acestei imagini este surprinsă fragilitatea erosului și, totodată, efemeritatea. Imaginea creată constituie o sinestezie, osmozând, pe de-o parte, atât stimulii vizuali, cât și pe cei auditivi.
Prin comparația „dorul meu […]/ Cuminte ca un fluture de noapte” este surprinsă, pe de-o parte, sensibilitatea eului, pe de altă parte misterul, latura neînțeleasă a erosului. Latura estetică a fluturelui (o făptură cu conotație estetică) se îmbină oximoronic cu elementul nocturn pentru a surprinde paradoxul iubirii: satisfacție și suferință, totodată.