Descarcă testul de aici:
Îți oferim, în acest articol, o propunere de rezolvare a testului de antrenament pentru Bacalaureat, publicat în data de 19 aprilie 2021 la limba și literatura română.
Subiectul I
Ca orice copil, am fost și eu școlit într-un fel oarecare. Nu știu din ce pricină n-am fost dați, nici Radu, nici eu, la școala primară. Cea mai apropiată de casa în care m-am născut și am crescut, de pe strada Clopotarii Noi, era aceea de la Șosea, de lângă biserica Mavrogheni. Cum însă se lățise în lumea noastră faima directorului acelei școli, tata a izbutit să-l convingă să ne dea lecții particulare, urmând ca să trecem examenele tot la mica instituție de sub conducerea lui. Domnul institutor, dacă-i țin bine minte prenumele, se numea Nicolae Petrescu. Era un bărbat frumos, între două vârste, cu mustățile cărunte, dar bine îngrijite, cum se obișnuia în vremea aceea, când erau socotite podoabele faciale cele mai de preț […]. În ciuda falsei mele reputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că nu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog. Știu doar atâta, că acorda un preț deosebit ortografiei: de aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a apostrofului, și acordurile gramaticale în propoziție, dinspre partea sintaxei. Mulțumită lui, mi-am trecut fără incidente toate examenele, cu excepția celui dintâi, din altă cauză însă decât acele de ordin didactic, precum se va vedea. A fost din vina tatii. Inginerul Nicolae Cioculescu era un ins de o desăvârșită punctualitate în serviciu, de o exemplară ținută etică și vestimentară, sociabil, vesel, unanim iubit și respectat, dar avea un mic cusur, care i-a făcut de multe ori pozne în viață: era distrat. Astfel, invitat, nu mai știu bine cu ce prilej, la o ceremonie care se dădea la Palat, plecase fără cravată și a trebuit să facă, în ultimul moment, calea întoarsă, când a descoperit, pipăindu-și nodul absent, că era cu totul neprezentabil. S-a râs mult de această pățanie în casa noastră, tata dând însuși tonul, pe registrul grav, iar mama ținându-i hangul, pe cel înalt, în timp ce noi, copiii, eram cuceriți și intram în cor, eu mai la urmă, se-nțelege, negăsind convenabil să mă distrez pe socoteala genitorului* meu. Dar să revin la libera mea școlaritate. În pragul examenului de clasa întâi primară, mama i-a amintit tatii că trebuie să mă înscrie. Tata a trecut prin fața școlii și, citind într-o vitrină lista elevilor înscriși la examenele particulare, m-a văzut și pe mine trecut în ordinea alfabetică și s-a întors liniștit acasă, spunând că totul e în ordine. În dimineața examenului, nenorocire! N-am fost primit, pentru că cel citit de tata era Șerban N. Coculescu, fiul astronomului (și viitorul Pius Servien, teoreticianul structurilor ritmului, care figurează ca atare cu onor în Dictionnaire des littératures*, de sub direcția lui Philippe van Tieghem). Până la urmă, s-au împlinit formalitățile și am dat examenul, nu fără să fi trecut prin toate emoțiile. Nu-mi mai amintesc dacă și Radu a pățit la fel, dar el va fi privit cu calm incidentul, pe când pentru mine a fost o mică dramă, dintre cele ce nu se uită până la sfârșitul zilelor de cel ce a trecut prin ea.
Șerban Cioculescu, Amintiri
*genitor – părinte
*Dictionnaire des littératures – (în franceză, în original) Dicționar de literatură
A.
Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței în vremea aceea.
Răspuns propus: Sensul din text al secvenței „în vremea aceea” este „în acea perioadă” / „pe atunci”.
2. Menționează denumirea străzii unde și-a petrecut copilăria autorul, utilizând informațiile din textul dat.
Răspuns propus: Strada unde și-a petrecut autorul copilăria, conform textului-suport, purta numele de „Clopotarii Noi”.
3. Precizează în ce constă meritul institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Răspuns propus: Meritul institutorului Nicolae Petrescu în formarea lui Șerban Cioculescu este acela de a-l învăța să se exprime corect în scris: „ acorda un preț deosebit ortografiei: de aceea mă pot lăuda că am stăpânit din copilărie manevrarea înlesnită a semnului de unire și a apostrofului”
4. Explică motivul pentru care Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul.
Șerban Cioculescu era pe punctul de a rata examenul din cauza confuziei pe care a făcut-o tatăl său, Nicolae Cioculescu. Verificând listele celor înscriși, acesta a văzut numele „Șerban N. Cioculescu”, crezând că este vorba despre propriul fiu – când, de fapt, cel de pe listă era alt elev: „fiul astronomului”.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Șerban Cioculescu, aşa cum reiese din textul dat.
Răspunus propus: Una dintre trăsăturile morale ale lui Ștefan Cioculescu – așa cum reiese din textul citat – este modestia. Această caracteristică este prezentată în mod indirect, din cuvintele autorului însuși. Chiar dacă apropiații consideră că Ș. Cioculescu are o memorie foarte bună, acesta numește aceste afirmații „false”: „În ciuda falsei mele reputații (între prieteni, se-nțelege), de om prevăzut cu o memorie „fenomenală”, mărturisesc cu rușine că nu-mi amintesc nimic din metoda emeritului pedagog”.
B.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu respectarea unui cod vestimentar în contexte oficiale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Amintiri de Șerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, încadrarea în numărul minim de cuvinte.
Vestimentația reprezintă un factor foarte important din viața noastră, fapt pentru care a devenit, de-a lungul timpului, un aspect pe care nu putem să îl neglijăm, întrucât ne caracterizează și spune ceva despre noi în societate. Consider că respectarea unui cod vestimentar în contexte sociale este importantă.
În primul rând, o ținută adecvată denotă seriozitate și poate atrage reușita unui proiect. Neglijarea acestor detalii poate lăsa o impresie mai puțin plăcută partenerilor de discuție. Tatăl lui Șerban Cioculescu, spre exemplu, dându-și seama în ultima clipă că nu avea cravată, s-a întors acasă, pentru a se putea prezenta într-o ținută adecvată evenimentului la care fusese invitat. Respectând o ținută, transmiți interlocutorilor tăi respect și seriozitate.
În al doilea rând, pentru a transmite un mesaj serios interlocutorilor tăi, este necesar a te adapta situației oficiale. Spre exemplu, dacă o persoană cu o funcție foarte importantă transmite un mesaj public, fiind îmbrăcat inadecvat, cel mai probabil receptorii mesajului său se vor simți ofensați de atitudinea sa și nu îl vor lua în serios.
În concluzie, pentru a arăta respect celor cărora li te adresezi și pentru a-ți menține o anumită prestanță în societate, este necesar ca în situații oficiale să te adaptezi unui cod vestimentar pe măsură.
Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului, identificate în fragmentul dat.
Stavru, negustor ambulant – numit „limonagiul“ din cauza mărfii ce vindea prin bâlciuri – era văr de-al doilea, după mamă, cu Adrian, şi o figură foarte cunoscută altădată în cercurile băieţilor de viaţă din mahalale. El era acum uitat, îngropat sub dispreţul unui scandal pe care firea sa îl pricinuise cu treizeci de ani în urmă.
De talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi mari, când deschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni, după împrejurări, înfăţişau toată viaţa lui Stavru. Existenţa de burlac hoinar, zvârlit de ici-colo de natura lui nomadă şi ciudată; viaţă prinsă la vârsta de douăzeci şi cinci de ani în tristul angrenaj al societăţii (căsătorie cu o fată bogată, frumoasă şi sentimentală), din care ieşi după un an, acoperit de ruşine, cu inima sfâşiată, cu caracterul falsificat. […]
Stavru trecea drept un flecar pentru toată lumea – şi era în adevăr, voia să fie. În costumul său prăpădit şi boţit chiar când era nou; cu înfăţişarea sa de ţăran orăşenit, cu cămaşa necălcată, fără guler; cu aerul său de geambaş hoţoman, el se deda la o paradă de vorbe şi de gesturi cari amuzau pe oameni, dar  cari lui nu-i aduceau decât umilire, dispreţ. […]
Într-un colț al magazinului puțin luminat, Stavru, cu zbârciturile feței puțin suprimate, cu trăsăturile îndulcite, cu ochii mari deschiși, ficși și luminoși, privea pe băcanul cu chip umflat și posac și zicea, sfios, dar hotărât, în vreme ce celălalt îl aproba cu capul:
— Kir Margulis… Merge prost… Nu e cald și limonada nu se vinde. Îmi mănânc economiile mele și zahărul dumitale… Prin urmare, ai înțeles? Nici de data asta nu plătesc.
Panait Istrati, Chira Chiralina
Răspuns propus:
Personajul literar reprezintă o instanță a universului ficțional, creată de autor cu scopul de a transmite, prin intermediul acestuia, un mesaj, o emoție, o mentalitate. În fragmentul citat din „Chira Chiralina” de Panait Istrati, personajul principal identificat este Stavru.
Prin caracterizare directă, de către narator, ni se expune un portret fizic al personajului Stavru: „ De talie deasupra mijlociei; blond spălăcit; foarte slab şi foarte zbârcit; ochii săi albaştri şi mari, când deschişi şi sinceri, când ascunşi şi vicleni”
În mod indirect, ni se expune incuria, delăsarea de care dă dovadă persoanjul Stavru, în ceea ce privește imaginea sa în societate. Din descrierea făcută de narator, putem deduce că acesta nu acorda deloc importanță aspectului său fizic: „ În costumul său prăpădit şi boţit chiar când era nou […] cu cămaşa necălcată, fără guler”