Rezolvare test 8 de antrenament pentru Bacalaureat (26 aprilie 2021)

Descarcă testul de aici:
Îți oferim, în acest articol, o propunere de rezolvare a testului de antrenament pentru Bacalaureat, publicat în data de 31 mai 2021 la limba și literatura română.
Subiectul I
Alecsandri (1821 – 1890) era un moldovean prin tată și mai curând muntean prin mamă; dar prin amândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se lămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic*, infatuarea aceea stăpânită cu amabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru viața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. […] Elinitatea, în sens românesc, a lui Alecsandri se verifică în nostalgia statornică de mare și de spațiul exotic, în călătoriile lui neîntrerupte, în oroarea de frig, de zăpadă. Iarna poetul hibernează la Mircești, primăvara iese „à la recherche du soleil”*. Munții înălbiți de nea, brazii încărcați cu țurțuri preferă să-i vadă de pe ferestrele castelului Peleș, cu picioarele „pe covoare groase unde nu pătrunde frigul”. Ceața Parisului i se pare infernală […] și lumea aceasta „bântuită de stihii, vânt, umezeli, ger, neguri” o socotește greșit concepută, pricină de fiori și triste cugetări. […] Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața, cercetând îndeosebi mările calde, scăldându-se pe țărmurile lor, căutând vehiculele legănate, trăsurile de poștă, corăbiile, gondolele, mereu cu nostalgia îmbarcării […]. O astfel de pasiune pentru elementul acvatic nu e proprie românului carpatin. Alecsandri are în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre mari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui solară. În poezia populară, poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. […]
Foarte mult din opera poetică a lui V. Alecsandri s-a perimat. Însă meritul istoric al poetului, chiar pentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai potrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. […]
Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele Pasteluri. De obicei se observă aici percepția naturii, totuși nu aceasta e formula critică de înțelegere cea mai adecvată. Alecsandri, om indolent și terorizat de intemperii, ascuns iarna în casa lui de la Mircești pe care zăpezile o apasă cu albele lor blănuri, […] creează astfel la noi poezia intimității.
Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu
*elinic – referitor la Grecia
*à la recherche du soleil – (în franceză, în original) în căutarea soarelui
A.
Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței în toată puterea
Răspuns propus: Sensul din text al secvenței „în toată puterea” este „în întregime” / „în totalitate”.
2. Menționează denumirea localității în care Alecsandri își petrece iernile, utilizând informațiile din textul dat.
Răspuns propus: Localitatea în care V. Alecsandri își petrecea iernile, conform textului-suport, este Mircești.
3. Precizează una dintre pasiunile lui Alecsandri, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Una dintre pasiunile lui V. Alecsandri, conform textului citat, este călătoritul. Un fragment care poate justifica această afirmație este: „Destul de bogat, Alecsandri a călătorit cu voluptate toată viața”
4. Explică motivul pentru care Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș.
Răspuns propus: V. Alecsandri preferă să privească munții din interiorul castelului Peleș, întrucât acestuia nu îi place frigul: „în oroarea de frig, de zăpadă”.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, modalitatea prin care Alecsandri valorifică poezia populară, aşa cum reiese din textul dat.
Răspuns propus: V. Alecsandri valorifică poezia populară, conform fragmantului-suport, îmbogățindu-i expresivitatea prin adăugarea de elemente stilistice specifice poeziei romantice: „. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai potrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. […]
B.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă opera unui artist este influențată sau nu de firea acestuia, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Istoria literaturii române. Compendiu de Călinescu, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizbilitatea.
Rezolvare propusă
Încă din cele mai vechi timpuri, ființa umană a căutat diverse modalități de exprimare a emoțiilor – așa putem expune, succint, motivul pentru care se justifică apariția și dezvoltarea artelor. Literatura este una dintre aceste modalități, obiectul său de exprimare fiind textul scris. Întrucât prin literatură înțelegem o formă de a transmite ideile, emoțiile, gândurile, modalitatea în care textul este conceput este strâns legată de personalitatea scriitorului. Consider că opera unui artist este influențată de firea acestuia.
În primul rând, atitudinea artistului poate fi resimțită în opera sa, aceasta din urmă fiind, de fapt, o reflexie a gândurilor acestuia. Spre exemplu, „poezia intimității”, despre care vorbește George Călinescu în fragmentul extras din Istoria literaturii române, este rezultatul oglindirii antipatiei poetului pentru vremea rece.
În al doilea rând, viziunea despre lume a unui autor îi influențează opera, transmițând, de regulă, un mesaj profund cititorilor. Ioan Slavici, spre exemplu, în nuvela „Moara cu noroc” militează pentru o conduită morală. De vreme ce personajele sale încalcă acest cod, ele vor fi pedepsite, nuvela având un deznodământ tragic.
În concluzie, opera unui artist este direct influențată de personalitatea acestuia, de temperamentul său, de atitudinea sa față de anumite fapte umane, autorul concepând și dirijând în așa fel rodul imaginației sale, încât să transmită și lectorilor săi din crezul său ori din valorile spre care acesta aspiră
Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul dat.
Actul I
În întuneric crește lumina unui felinar, pe o stradă liniștită și departe de centrul orașului mare și frumos.
Afară, firește, e un început vremelnic, dar cuminte de iarnă, pentru că – prin fereastră – se văd, în lumina felinarului, cum cad fulgi mari de zăpadă. Poate să treacă pe stradă un automobil sau să se audă glasul în fugă al unui vânzător de ziare de după-amiază. Un ceasornic de edificiu undeva, în apropiere sau o pendulă, în casă, anunță ora opt. Ușa din ultimul plan a fost deschisă și în antreu e aprinsă lumina.
Ion, care a venit de afară, își dezbracă și pune paltonul – odată cu pălăria, după ce i-a scuturat zăpada de pe boruri – în cuier. În urmă intră în scenă, atent să nu facă zgomot, caută o clipă comutatorul și, după ce l-a întors, tot așa de atent pornește în vârful picioarelor spre camera lui, care e în stânga primului plan. Omul are un  patefon în mână și câteva plăci abia atunci cumpărate de la magazin și – din nefericire pentru el – a uitat să-și lase galoșii, plini de lapovița de pe străzi, în antreu. […]
Scena I
Ion, Frosa
În trecere, atent cum merge să nu facă zgomot, Ion lovește, cu patefonul, mescioara de sub panoplie. […] A încremenit așa, speriat și în egală măsură îndurerat, cu ochii la plăcile de sub picioare și cu mâna pe vasul de pe mescioară. FROSA (i se aude glasul, din camera stăpânei): Ce-i, cine-i acolo? (Privește în scenă, după o clipă, numai capul scos prin deschizătura ușii. Speriată la început, are acum un gest de liniștire, dar și de ciudă că și-a făcut spaimă din întuneric.)
George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda
Rezolvare propusă:
Una dintre particulatitățile textului dramatic constă în prezența notațiilor auctoriale, numite și didascalii. Aceste informații suplimentare sunt anexate textului dramatic, având rolul de a oferi informații suplimentare regizorului, actorilor și cititorului (dacă textul este lecturat).
În fragmentul extras din „Idolul și Ion Anapoda” de George Mihail-Zamfirescu, un prim rol al didascaliilor este acela de a oferi informații despre decorul și recuzita piesei de teatru: „În întuneric crește lumina unui felinar, pe o stradă liniștită și departe de centrul orașului mare și frumos”, „Un ceasornic de edificiu undeva, în apropiere sau o pendulă, în casă, anunță ora opt. Ușa din ultimul plan a fost deschisă și în antreu e aprinsă lumina.”.
Un alt rol al notațiilor autorului, în fragmentul de mai sus, este acela de a indica acțiunile pe care le fac personajele: „În trecere, atent cum merge să nu facă zgomot, Ion lovește, cu patefonul, mescioara de sub panoplie”, „Privește în scenă, după o clipă, numai capul scos prin deschizătura ușii”.