Descarcă testul de aici:
Îți oferim, în acest articol, o propunere de rezolvare a testului de antrenament pentru Bacalaureat, publicat în data de 10 mai 2021 la limba și literatura română.
Subiectul I
Unul din criticii de care m-am apropiat mai mult a fost E. Lovinescu.
Era un bărbat masiv, cu părul prematur încărunțit, cu un zâmbet sceptic pe buze și cu o imensă capacitate de comprehensiune a semenilor. Scepticismul nu l-a împiedicat niciodată să acorde tânărului care bătea la ușa sa tot sprijinul.
E. Lovinescu dăduse viață unei reviste, Sburătorul, la care au colaborat, pe lângă scriitori care își făcuseră, pe parcursul anilor, un nume – și o serie de aspiranți la gloria literară – poeți, prozatori, eseiști. Revista a dat naștere și cenaclului cu același […]
N-am să uit niciodată ședințele acelea ale Sburătorului.
Pe scaune, pe câteva fotolii luau loc scriitori mai vârstnici, mai cunoscuți. Pe divan se așezau scriitoarele. Cum asistența era mai totdeauna numeroasă – și femeia de serviciu a criticului – Stana – nu izbutea să ofere atâtea scaune vizitatorilor – cei tineri se resemnau să stea în picioare.
Lovinescu se așeza în spatele biroului. Când invita pe cineva să citească, îi oferea locul și el trecea alăturea, pe alt scaun. Acolo, la Sburătorul, l-am întâlnit pe Ion Minulescu.
Fire deschisă, entuziastă, explozivă – se exprima direct, fără izmeneli, fără flori de stil. Limbajul său era în totală contradicție cu literatura pe care o făcea: o literatură cu iz exotic, cu imagini îndrăznețe – aducând în scrisul nostru saturat de idilism rural – imagini citadine.
Minulescu avea în poezie un vocabular plin de „corali”, de „parfumuri”, de „Traviate”, purta fulare de mătase, cravate în culori vii, haine de o rară eleganță și, în discuțiile literare de la „Capșa”, ne vorbea de poeți străini de care până atunci nu auzisem.
El a fost acela care a dat revistei lui Lovinescu numele de Sburătorul. (Titlul avea, firește, un sens simbolic.)
La același cenaclu l-am întâlnit pe Liviu Rebreanu, pe care avusesem prilejul și bucuria să-l cunosc cu câțiva ani în urmă în redacția Gazetei ilustrate.
Înalt, masiv, surâzător, autorul lui Ion era foarte zgârcit la vorbă.
Se încingea câte-o discuție cu privire la o poezie citită sau la o nuvelă sau la un fragment de roman sau la o piesă de teatru. Rebreanu asculta calm pe cei care se agitau și trebuia să fie stăruitor rugat ca să-și dea și el părerea: de-abia atunci se pronunța – și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau întemeiate. Știa să surprindă ceea ce era esențial în lectura făcută. […]
Lovinescu primea, în afară de duminică – zi de zi pe indiferent cine i se adresa în „chestiuni literare” – cum se exprima el.
Și veneau la dânsul tineri și tinere care făceau primii pași în literatură. Criticul le citea manuscrisele și le dădea o serie de îndrumări folositoare. […] Pe cel care-i trecea pragul nu-l întreba ce hram poartă – nu-l întreba nimic. Era mulțumit – ce zic? – fericit, dacă întâlnea în noul-venit un talent.
Toată viața și-a consacrat-o literaturii.
Peltz, La „Sburătorul” lui E. Lovinescu
A.
Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței dăduse viață.
Răspuns propus: Sensul din text al secvenței „dăduse viață” se referă la faptul că Lovinescu înființase revista „Sburătorul”.
2. Menționează titlurile a două reviste literare, utilizând informațiile din textul dat.
Răspuns propus: „Sburătorul” și „Gazeta ilustrată”.
3. Precizează atitudinea lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din text.
Răspuns propus: Atitudinea lui I. Peltz față de Liviu Rebreanu era una de admirație. Un pasaj relevant care poate susține această afirmație este: „și se cuvine să însemn aici cu toată admirația – că opiniile sale erau întemeiate”.
4. Explică motivul pentru care tinerii scriitori băteau la ușa lui Lovinescu.
Răspuns propus: Tinerii scriitori băteau la ușa lui E. Lovinescu, întrucât acesta le oferea îndrumări utile pentru a-și îmbunătăți modul de a scrie. Un pasaj relevant în acest sens este: „Criticul le citea manuscrisele și le dădea o serie de îndrumări folositoare”
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o caracteristică a literaturii lui Ion Minulescu, aşa cum reiese din text.
Răspuns propus: Una dintre caracteristicile literaturii lui Ion Minulescu, așa cum reiese din fragmentul dat, se referă la imaginile inedite cu care acesta reîmprospătează limbajul poetic specific literaturii de până atunci. Așa cum remarcă I. Peltz, opera lui I. Minulescu aduce imagini exotice, citadine, intrând în contrast cu idila cu specific rural, care predomina până atunci.
B.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă întâlnirile între oameni din generații diferite generează sau nu oportunități de învățare reciprocă, raportându-te atât la fragmentul extras din textul La „Sburătorul” lui E. Lovinescu de I. Peltz, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să dezvolte subiectul propus.
Propunere de rezolvare:
Odată cu evoluția umanității, și mentalitățile se schimbă. Acesta este și motivul pentru care au loc adesea diverse conflicte între generații. Cu toate acestea, comunicarea între exponenți ai diferitelor generații se poate dovedi eficientă. Consider că întâlnirile dintre oameni din generații diferită generează reale oportunități de învățare.
În primul rând, contactul dintre reprezentații diferitelor generații poate fi benefic pentru ambele părți. În fragmentul extras din „La Sburătorul” lui E. Lovinescu de I. Peltz ni se expune atitudinea criticului în ceea ce privește tinerele voci ale literaturii. Astfel, pe lângă faptul că le oferea șansa de a se lansa în lumea literaturii, E. Lovinescu avea, la rândul său, oportunitatea de a discuta cu scriitori tineri și talentați, care veneau cu o abordare diferită în ceea ce privește literatura, având la rândul său ceva de învățat.
În al doilea rând, a accepta viziuni diferite și a nu respinge categoric ceea ce este nou poate fi o dovadă de maturitate. Un scriitor tânăr, spre exemplu, are foarte multe de învățat de la predecesorii săi. Totodată, un scriitor cu experiență poate fi plăcut surprins de o viziune diferită, mai bine ancorată în realitate – pe care un tânăr scriitor o poate avea. Astfel că procesul de dezvoltare este unul reciproc benefic.
În concluzie, atitudinea tolerantă și deschisă se poate dovedi benefică atât pentru cel cu experiență, cât și pentru novice, astfel că o comunicare eficientă între exponenți ai generațiilor diferite poate fi benefică pentru ambele părți.
Subiectul al II-lea
Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice.
Pe-ascuns de ea, cu întristări tăcute,
În pomul dragostei, să nu mă vadă,
Cu fir de gând, cu bucurii trecute,
Cos frunzele iubirii să nu cadă.
Iubita mea, prin anii care zboară,
Prin zilele care se duc arzând,
Nu va cunoaște c-a trecut de vară
De n-o să vadă frunzele căzând.
Virgil Carianopol, Pe-ascuns
Răspuns propus:
Poezia „Pe-ascuns” de Virgil Carianopol impresionează printr-un lirism de tip subiectiv, conturat prin prezența indicilor lexico-gramaticali ai eului liric: pronume și adjective pronominale de persoana I: „mă”, „mea” și verbul la persoana I: „cos”, nuanțându-se, astfel, un discurs confesiv. Din punct de vedere tematic, ne este expus un raport de complementaritate între înaltul sentiment de iubire și ireversibila trecere a timpului.
Ideea poetică reprezintă mesajul central al discursului liric, nunațându-se prin intermediul a mai multe mijloace de expresivitate artistică. Finalitatea acestor tropi este de a nuanța și de a potența mesajul poetic.
Încercarea anevoiasă de a lupta cu legea firii, de a înfrânge scurgerea timpului este expusă prin intermediul metaforei „Cos frunzele iubirii să nu cadă”. Prin această imagine vizuală creată, eul nuanțează zădărnicia efortului său. Mesajul este reiterat prin metafora surprinsă în ultimele două versuri ale poeziei: „Nu va cunoaște c-a trecut de vară/ De n-o să vadă frunzele căzând.”
