Descarcă testul de aici:
Îți oferim, în acest articol, o propunere de rezolvare a testului de antrenament pentru Bacalaureat, publicat în data de 24 mai 2021 la limba și literatura română.
Subiectul I
În peregrinările mele pe aceste drumuri nesfârşite, mi s-a întâmplat de câteva ori să pătrund în acele teritorii care deveniseră ale noastre de puţin timp; două locuri îmi rămân în minte ca fiind nemaipomenit de atrăgătoare şi pline de farmec.
Unul este orăşelul Balcic, iar celălalt, îngusta peninsulă Caliacra, o limbă singuratică de pământ ce înaintează în mare. Balcicul este un oraş mititel şi pitoresc, care aproape că se rostogoleşte în mare. Aşezate în mici pâlcuri dezordonate, căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele.
O stradă abruptă duce la un port miniatural, iar, pe ambele părţi, faleze din piatră cenuşie, cu forme ciudat de rotunde, alcătuiesc un golf deasupra căruia se întinde mica aşezare, într-o paşnică izolare.
Am fost acolo doar o dată, dar am păstrat o amintire vie a aspectului său pitoresc, a localnicilor de seminţii diferite, ce se îmbulzeau în jurul meu, a fermecătoarelor sale căsuţe cocoţate, care păreau să se agaţe cu dificultate de povârnişurile înguste şi abrupte.
Am ajuns la Caliacra pe înserat, când soarele se cufunda într-o parte a orizontului în mare, iar de partea cealaltă răsărea luna, o seceră subţire, reflectându-şi paloarea eternă peste valuri.
Acolo uscatul coboară în pereţi abrupţi ca nişte faleze, acestea fiind însă de lut, nu de piatră. Culoarea lor e roşiatică, iar în lumina slabă a apusului păreau că lucesc cu un soi de foc lăuntric, ce le dăruia o frumuseţe de neuitat.
Solul este pietros; printre bolovani cresc flori necunoscute, acoperind spaţiile goale dintre ei cu viaţă şi culoare. O cărăruie traversează această lume de piatră ducând către un far înfipt cu o demnitate singuratică, privind la vasta întindere a mării. Ceva mai jos, într-o mică scobitură a unei stânci, greu de ajuns, a fost înmormântat un sfânt. O candelă singuratică arde tot timpul lângă mormântul sfântului, prin grija aceloraşi mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.
Locul, ceasul, singurătatea, toate laolaltă m-au impresionat puternic. Am visat că voi ridica o culă*, sus pe creasta cea mai îndepărtată a ţărmului, acolo unde e doar o limbă îngustă, spălată pe ambele laturi de mare.
Am avut viziunea siluetei ei albe ca neaua ridicându-se pe fondul veşnic schimbător al cerului şi al mării, imaginea apusurilor şi răsăriturilor de soare care vor fi cu totul ale mele în acel loc, precum şi cea a nopţilor când valurile vor părea o taină argintie sub strălucirea rece a lunii. M-am imaginat privind în jos de pe o galerie cu coloane la miile de pescăruşi rotindu-se în jurul zidurilor, un abur de aripi albe în cerul de safir, sau noaptea, ca nişte năluci, venind şi îndepărtându-se într-un zbor fără de sfârşit, umplând bezna cu ţipetele lor stranii şi pline de tristeţe, amestecate cu vuietul vântului!
Pentru o clipă, stând sprijinită de o stâncă şi cu faţa îndreptată spre neliniştea fără sfârşit a mării, am trăit această iluzie, ştiind foarte bine că nu era decât un vis, din acelea avute într-o seară când frumuseţea ţi s-a strecurat în suflet…
Maria, Regina României, Țara pe care o iubesc
A.
Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței fără de sfârșit
Răspuns propus: Sensul din text al secvenței „fără de sfârșit” este de „continuu” / „neîntrerupt”.
2. Menționează două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc, utilizând informaţiile din textul dat.
Răspuns propus: Cele două caracteristici ale Balcicului, datorită cărora este considerat de autoare un oraș pitoresc, conform informațiilor din text sunt: dimensiunile reduse ale orașului: „oraș mititel și pitoresc” și casele turcești: „ căsuţele sale turceşti o iau în jos pe râpă, ca şi cum ar luneca treptat, ademenite de apa de sub ele”.
3. Precizează rolul farului din peninsula Caliacra, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Răspuns propus: Rolul farului, conform fragmentului-suport, este de a-i ghida noaptea pe călători pe mare. O secvență semnificativă în acest sens este: „ prin grija aceloraşi mâini care aprind la căderea întunericului lumina farului pentru cei aflaţi noaptea pe mare.”.
4. Explică motivul pentru care Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă.
Răspuns propus: Balcicul devine, pentru Regina Maria, o destinație mai accesibilă, întrucât drumul spre acest orășel era mai ușor de parcurs, spre deosebire de Caliacra.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o dorință a Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra, aşa cum reiese din textul dat.
Răspuns propus: Una dintre dorințele Reginei Maria, apărută ca urmare a vizitării peninsulei Caliacra, conform textului citat, este de a construi o culă sus pe creasta cea mai îndepărtată a țărmului.
B.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă omul se poate simți sau nu acasă în alte locuri decât în cele natale, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Țara pe care o iubesc de Maria, Regina României, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte.
Răspuns propus:
Sentimentul de apartenență la un anumit loc poate fi generat de diverși factori psiho-emoționali: temperamentul, educația, sensibilitatea, experiența etc.. Locuința propriu-zisă nu generează neapărat satisfacție deplină, fapt pentru care individul se poate regăsi adesea în alte locuri decât cel natal. Consider că omul se poate simți acasă și în alte locuri decât cele natale.
În primul rând, Regina Maria, conform fragmentului-suport, impresionată și fascinată de peninsula Caliacra, visa să își construiască un cămin pe una dintre creste. Locul în sine este cel care a determinat-o pe autoare să fie încercată de astfel de emoții puternice, emoții care au făcut-o să se regăsească pe sine, să se simtă acasă.
Un alt argument capabil să susțină ipoteza mai sus menționată se referă la pasiunile fiecăruia. În evoluția sa, individul dezvoltă felurite pasiuni, care ii aduc satisfacție și îi conferă sentimentul de acasă. Astfel că, spre exemplu, o persoană fascinată de o cultură exotică s-ar putea simți acasă într-o țară foarte îndepărtată.
În concluzie, sentimentul de apartenență la un anumit loc nu depinde în mod direct de locul natal. Chiar dacă locul natal va genera întotdeauna o atare nostalgie, omul rămâne suma experiențelor și a pasunilor sale, simțindu-se acasă acolo unde se regăsește pe sine cel mai mult.
Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.
ACTUL I
Interiorul unei cârciume, clădite cu grinzi de lemn. […] la mijloc, ușa de la intrare; la stânga, fereastră mare și prăvălie cu oblon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși care dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul* beciului și o ușă care dă în celar*. La stânga, în față, o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.
SCENA I
DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA
Toți trei stau împrejurul mesei pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână.
Anca lucrează la o cămașă.
GHEORGHE: E greu să scape, firește… dar se-ntâmplă… Așa fac mai toți câți scapă: dintru-ntâi s-arată
pocăiți, se prefac proști, se dau cu binișorul și, odată, când le vine bine, p-aici ți-e drumul…
DRAGOMIR: Adică și ăsta era șiret… se prefăcea… (Zâmbind.) Am înțeles.
I.L. Caragiale, Năpasta
*chepeng – ușă sau capac orizontal ușor înclinat cu care se închide intrarea într-o pivniță sau beci
*celar – (pop.) mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice
Răspuns propus:
Una dintre caracteristicile textelor dramatice este prezența indicațiilor scenice. Aceste indicații scenice – numite și didascalii – reprezintă informații suplimentare oferite de autor pentru a facilita punerea în scenă a piesei. Totodată, aceste notații, oferă cititorului informații despre: décor, recuzită, caracterizarea personajelor, jocul scenic, mimică, gestică etc..
Unul dintre rolurile didascaliilor, în fragmentul extras din „Năpasta” de Ion Luca Caragiale este de a conferi informații despre decor. Este descris, astfel, locul desfășurării acțiunii: „ Interiorul unei cârciume, clădite cu grinzi de lemn. […] la mijloc, ușa de la intrare; la stânga, fereastră mare și prăvălie cu oblon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși care dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul* beciului și o ușă care dă în celar*. La stânga, în față, o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.”.
Un alt rol al indicațiilor scenice în fragmentul-suport este de a oferi informații despre jocul scenic: acțiunile în care sunt antrenate personajele: „ Toți trei stau împrejurul mesei pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașă.”.